Se cuvinte a ști ! Orice creştin care are în îngrijire un bolnav, netransportabil, se cuvine să cheme preotul acasă pentru a-l împărtăşi grabnic. Să nu aştepte până când bolnavul nu mai poate vorbi, devine inconştient, sau intră în comă, când preotul nu-i mai poate administra Sfintele Taine.
Când se constată că un bolnav, aflat în comă, nu poate sa-şi dea sufletul, să cheme preotul pentru a-i citi slujba de “ieşire cu greu a sufletului”. În cadrul acestei slujbe, care se săvârşeşte la capul bolnavului, preotul se roagă pentru iertarea păcatelor celui aflat pe patul suferinţei şi pentru ca Dumnezeu să-i fie îndurător în “cumpăna cea dreaptă” a sfârşitului, cerându-i despărţirea sufletului de trup. După citirea unor tropare, preotul citeşte o rugăciune pentru sufletul cel osândit spunând: “Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Atotţiitorule, Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, ne rugăm şi cu umilinţă cerem Tie: sufletul robului Tău (N), dezleagă-l de toată legătura şi-l slobozește de tot blestemul, căci Tu eşti Cel ce dezlegi pe cei legaţi şi ridici pe cei căzuţi, nădejdea celor deznădăjduiţi. Poruncește, dar, Stăpâne, să se dezlege în pace sufletul robului Tău şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice cu toţi sfinţii Tăi, prin Unul-Născut Fiul Tău cu Care împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Lista cu cele necesare Inmormantarii

o iconiţă cu Dumnezeu sau cu Maica Domnului, care se aşează pe pieptul răposatului;
eventual, un „toiag” ( o lumânare în formă de cerc ) – se aşează pe pieptul decedatului;
patru lumânări puţin mai groase decât cele obişnuite, care se pun în cele patru colţuri ale sicriului; se aprind în timp ce preotul citeşte “Stâlpii”;
lumânări obişnuite, cărbune pentru tămâie;
o sticlă cu vin, care se ridică de familie Ia sfârşitul slujbei stâlpilor, când se cântă „Veşnica pomenire”;
prosoape pentru rudele apropiate şi pentru bărbaţii care vor duce sicriul.

Înainte de a se pleca de acasă, se arată preotului “Certificatul de deces” ori “Adeverinta de înhumare” (neapărat) şi i se dă o copie Xerox;
Prosoape cu lumânări – se dau preotului şi dascălului;
Cruce, steagul morţilor – merg înaintea convoiului;
Un paner cu prima colivă (se fac două), cu colăcei, o sticluţă cu vin şi puţin ulei ( se ia panerul la biserică şi la cimitir);
Punguţe cu alimente: covrigi, mere (sau alte fructe), biscuiţi – se împart la biserică preotului, dascălului, la rude;
Lumânări legate cu batistuţe – se împart în biserică, mai spre sfârşitul slujbei.

“Adeverinţa de înhumare” – se lasă la Administraţia cimitirului sau la Biserica de care aparţine cimitirul (în original);
un paner cu prima colivă, colăcei, sticluţă cu vin şi puţin untdelemn (sticluţa se dă preotului ca să stropească scriul înainte de a se aşeza capacul).